Lui Ciprian Porumbescu

Lui Ciprian Porumbescu

baladă-omagiu scrisă şi interpretată de Marin Voican-Ghioroiu

LUI CIPRIAN PORUMBESCU

EU: Coboară noapte peste sat,

Balada, cu dor nesecat,

Cântă tril înaripat...

Codrilor și munților

Tuturor românilor...

D.V. Cântă Balada de dor,

Plânge cu glas de izvor

Pe sub coama brazilor,

Prin văiile munţilor...

Şi se stinge de durere

Ca Luna, pe cer, când piere.

Tremură ca frunza-n vânt,

Suspin îi e glasul sfânt.

EU -  Munţilor, la fiii mei… Bis:

Dă-le casă-n codrii tăi!…

Pe cărări lângă izvoare,

În poieni fermecătoare.

Lângă turma de mioare,

D.V. Balada, fată de munte,

Cu diademă pe frunte,

Ne-aduce zile-nsorite

Peste pajişti-nflorite,

Printre cetene rărite,

Se roagă la munţii-nalţi,

Grijă să aibă de fraţi.

EU Munţilor, din stei de piatră… Bis:

Să le fiţi mamă şi tată!

Să-i feriţi de ploi şi zloată…

Nici un vânt să nu mi-i bată,

Soarele să nu mi-i ardă,

D.V. Balada, fată de munte,

Duce oile cornute

La izvoare să le-adape,

Lângă ea le ţine-aproape

Şi grăieşte munţilor

Prietenii românilor...

EU Munţilor, din stei de piatră… Bis:

Să le fiţi mamă şi tată!

Să-i feriţi de ploi şi zloată…

Nici un vânt să nu mi-i bată,

Soarele să nu mi-i ardă,

D.V. Cântă Balada şi plânge,

Inima din piept se stinge

De tristeţe şi durere –

N-are nici-o mângâiere...

Toţi voinicii au plecat 

În războiul blestemat.

EU Munţilor, părinţi cu dor, Bis:

Prietenii românilor,

Fraților, să mi-i păziţi,              

De necazuri să-i feriţi,

Să trăiască fericiți!

D.V. Balada cântă şi spune:

-   Doamne, m-ai lăsat pe lume

Să stau strajă munţilor,

Ca să le cânt codrilor,

Să doinesc lângă izvor –

La lumina stelelor…

EU Munţilor, prietenii mei… Bis:

Să-mi-aveţi grijă de ei,

Că sunt fiii mei iubiţi,

Sunt românii cei vestiţi,

Cu Dreptatea-s logodiţi.

D.V. Într-o toamnă cu mult soare,

Când vântul suflă  răcoare,

Cu nostalgie întreabă:

EU -   Unde eşti, tu, soră dragă,

Baladă, fată cu dor,

Dragostea românilor?

D.V. -   Sus pe munte, la izvor,

Cântă cu alean şi dor

Tuturor românilor...

Trei rîndunele-i răspund

Rămase-n urmă de cârd.

Cu Balada ele-au stat

S-o asculte pe-nserat,

Fată mândră cu mult dor –

Dragostea românilor.

Balada strigă şi plânge,

De durere mi se frânge,

Tremură ca frunza-n vânt

Murmură din glasu-i sfânt.

.....................................

EU Lăuta suspină,-ntreabă,

Dragă surioară, dragă!

Unde stai, cine-i cu tine,

Vorbe bune cine-ţi spune?

Că de când ne-am despărţit,

Glasul tău nepreţuit!…

Îl ascult, îl cânt şi plâng;

Aş vrea-n braţe să te strâng,

Să rămânem împreună...

Dragă surioară, bună!

Tot românul te ascultă...

Vino şi să facem nuntă,

Strai regal să porţi, iubită, Bis:

Să fii în veci fericită!

sursa foto: internet

montaj şi prelucrare video: Ioan Muntean